Capitolul II ? Reţele informatice

Sunt puţini utilizatori de calculatoare care nu au folosit niciodată o reţea. Fie pentru a trimite un mesaj, fie pentru a afla o anumită informaţie, din ce ? ce mai mulţi oameni folosesc reţelele. At? pentru persoane, dar mai ales pentru afaceri, ? prezent a fi conectat la o reţea ?seamnă a putea să comunici.

Calculatoarele pot realiza independent aproape orice, ?să este mult mai eficient dacă ăresursele de care dispun sunt folosite ? comun. Atunci c?d se doreşte ca toate persoanele dintr-un birou să poată tipări documentele pe care le redactează, i se poate cumpăra fiecărei persoane o imprimantă. Este o soluţie, ?să cu siguranţă nu cea mai fericită. E mult mai simplu si mai ieftin să se cumpere o singură imprimantă, care se ataşează la un singur calculator şi care să fie folosită ? comun de toţi ceilalţi ca şi cum ar fi conectată la calculatorul propriu.

Se poate spune că principalul scop al reţelelor de calculatoare este de a partaja resurse. Aceste resurse sunt foarte diverse, printre ele număr?du-se modem-uri, imprimante, spaţii de stocare pentru fişiere, dar şi informaţii cum ar fi cele conţinute ? baze de date. Din acest punct de vedere, calculatoarele dintr-o reţea se ?part ? servere, care oferă (?servesc?) resursele, respectiv clienţi, care le folosesc.

O reţea ?seamnă mai mult dec? două calculatoare legate ?tre ele. Este vorba de echipamente, software şi oamenii care le-au creat. Principiile reţelelor sunt ?să suficient de simple. Reţelele, sau networks ? limba engleză, sunt clasificate ? primul r?d după ă?tinderea geografică, care poate fi de la c?#355;iva metri la c?eva mii de kilometri.

Tipul de reţea cel mai uzual ?t?nit este acela din birouri sau universităţi, numit reţea locală (LAN ? Local Area Network). Aceasta poate să cuprindă calculatoarele unui departament sau ale unei ?tregi companii sau instituţii. Suprafaţa uzuală pe care o au astfel de reţele este de ordinul sutelor de metri pătraţi.

Pentru a putea conecta ?tre ele sediile unei companii sau instituţii este necesară ăacoperirea unor distanţe mult mai mari. Reţelele mai mari, care realizează conectarea echipamentelor aflate la distanţe mari, se numesc MAN sau WAN, adică reţele metropolitane (Metropolitan Area Network), respectiv reţele de mare ?tindere (Wide Area Networks).

Tehnologia folosită pentru reţelele de calculatoare seamănă ?truc?va cu cea folosită ăpentru telefonie. Evoluţia tehnicii va face, cel mai probabil, ca ?tr-un viitor apropiat cele două tehnologii să conveargă. Teoretic, telefoanele ar putea fi conectate direct fiecare cu fiecare, ?să ? practică acest lucru nu se ?t?plă niciodată, pentru că ar fi imposibil. ? loc să existe c?e un cablu de legătură cu fiecare alt abonat, există unul singur, către centrală, aceasta av?d ?capsulată funcţionalitatea de a pune ? legătură oricare dintre doi (sau mai mulţi) utilizatori ai săi.

Acest lucru se ?t?plăşi ? cazul calculatoarelor. Există echipamente care au rolul de ?centrale?, coordon?d grupuri de calculatoare şi fiind clasificate ? general după ăfuncţionalitatea pe care o oferă. Printre aceste echipamente se numără router-ele, switchurile, access point-urile şi hub-urile, despre care vom vorbi ? paragrafele ce urmează.

Conectarea la nivelul fizic ? mufe, cabluri, etc. ? se face ? general prin 3 mijloace. Le vom descrie ? continuare, ?preună cu unele din caracteristicile lor: