Internet şi Intranet

Calculatoarele sunt, după cum am văzut, conectate ? cadrul reţelele locale, metropolitane sau de mare ?tindere. La r?dul lor, reţelele sunt legate ?tre ele ? ceea ce se numeşte Internet.

Internetul este o reţea globală de calculatoare. Orice calculator conectat la Internet poate să comunice cu orice alt calculator legat la Internet. Se poate face analogie cu reţeaua de străzi care permite unui autoturism ca plec?d dintr-o localitate să ajungă ? orice altă ălocalitate. Sunt străzi mai mici sau mai mari, iar ruta folosită nu este neapărat cea directă.

Internetul este o reţea descentralizată, ? sensul că nu există o instituţie sau un stat care să ă? deţină sau să ? guverneze funcţionarea. Susţinerea financiarăşi logistică se realizează de către companiile care ? accesează, iar administrarea sa este supravegheată de un comitet numit ICANN (Internet Corporation For Assigned Names and Numbers).

Datorită faptului că oricine din lume se poate conecta la Internet fără restricţii, acesta este considerat ca fiind public. Ca orice entitate deschisă accesului public, prezenţa pe Internet implică un risc considerabil, at? pentru persoane, c? mai ales pentru companii. Fiind un spaţiu deschis, Internetul permite şi persoanelor sau organizaţiilor rău intenţionate să ăcauzeze daune celorlalţi membri mai mult dec? orice altă reţea.

? contextul ? care informaţia a devenit foarte valoroasă, tentaţiile de fraudare a sistemelor care o conţin au devenit din ce ? ce mai mari. Av?d ca motiv fie interese financiare, fie pur si simplu distracţia, infracţionalitatea şi-a găsit un loc bun şi ? reţelele de calculatoare.

Pentru a permite companiilor să se protejeze de ameninţările venite din Internet, put?d totodată să folosească avantajele care ? fac at? de popular, se foloseşte o arhitectură care poartă numele de Intranet. Intranetul este o reţea privată (spre deosebire de Internet care este publică) din interiorul unei firme sau instituţii. Calculatoarele din interiorul Intranetului nu sunt accesibile din exterior, ?să pot accesa at? resursele interne c? şi resursele oferite de serverele din Internet. Acest lucru este posibil cu ajutorul unui dispozitiv numit firewall (nu există o traducere exactă ? limba rom?ă, ? unele lucrări este menţionat cu termenul de parafoc). Acesta este de fapt un filtru care permite conexiunile doar ?tr-un singur sens, interior către exterior. O analogie destul de bună ăpentru un firewall este centrala telefonică privată, PBX, ?t?nită la majoritatea firmelor cu mai mult de două birouri. Un firewall nu ?chide complet accesul din exterior dec? dacă este programat să facă acest lucru; conexiunile prin firewall sunt bidirecţionale. Un firewall nu blochează, ? mod curent, dec? acele conexiuni neautorizate din exterior, lăs?d utilizatorii Intranet să acceseze resurse at? din Intranet c? şi din Internet. Utilizatorii din afara Intranetului nu pot accesa dec? acele informaţii la care firewall-ul permite accesul şi pentru care este configurat sa le pună la dispoziţie.

La fel ca şi telefoanele, calculatoare folosesc numere pentru a fi identificate. Acestea sunt organizate ? patru grupuri de cifre, despărţite de semnul ? . ? (punct), numite adrese IP. Spre exemplu 193.230.122.12 este adresa unui server din Ministerul de Interne. Calculatoarelor dintr-o reţea le sunt alocate grupuri consecutive de c?e 256, 128, 64, 32, 16, 8 sau 4 adrese, ? funcţie de numărul echipamentelor care trebuie conectate. Un tip special de adrese IP ? reprezintă adresele private. Acestea sunt similare numerelor de interior din centralele PBX de care am vorbit mai sus.

Adresele private se recunosc uşor datorită faptului ca au o formă standard, adică ă10.xxx.xxx.xxx, 172.16.xxx.xxx, respectiv 192.168.x.x. Aceste adrese sunt folosite doar pentru calculatoarele din Intranet-uri.

Legătura ?tre două reţele se face folosind un router. Acesta are c?e o conexiune corespunzătoare fiecărei reţele din care face parte. ? general, router-ul poate să fie un echipament dedicat, ?săşi un PC obişnuit poate deservi acest rol.

Router-ul are rolul unui dispecer, care decide cărei reţele ? este destinată o informaţie pe care o primeşte, av?d ? plus de multe ori rolul de firewall. Este cel mai răsp?dit echipament al Internetului, după PC, fiind punctul de intrare, respectiv de ieşire al informaţiilor dintre reţele. Este un fapt uzual ca ?tre două calculatoare din Internet să fie mai multe router-e (pot fi chiar c?eva zeci) care sunt tranzitate.

Informaţiile primite de către utilizatorul PC-ului de la server-ul partenerilor tranzitează mai multe routere

Datorită acestui rol important pe care ? are, router-ul este cel mai delicat echipament al reţelelor. Fiind echipamentul prin care sunt tranzitate at? de multe informaţii, compromiterea lui este echivalentă cu accesul, de obicei neautorizat, la toate aceste informaţii. ? momentul ? care controlezi accesul spre router-ul prin care o firmă se conectează la Internet, nu numai că ai acces la toate mesajele pe care firma le transmite partenerilor săi, dar obţii de asemenea o poartă deschisă către interiorul protejat al reţelei.

Atunci c?d o persoană compromite router-ul unei reţele, este foarte probabil să ăobţină controlul şi asupra altor resurse